Cât ar trebui să mănânce, porții oficiale pentru bebeluși, cum să analizezi dacă mănâncă suficient

„Oare mănâncă suficient?”, „Cât ar trebui să mănânce?” și „Să îl încurajez să mai ia o gură?” sunt câteva întrebări care apar la un moment dat în mintea oricărui părinte. Ele pot deveni o sursă de stres chiar dacă urmașul mănâncă prea mult nu doar prea puțin în comparație cu alți copii. Așa că, indiferent de modul în care diversificarea decurge, părinții ajung la un moment dat să întrebe: Care este cantitatea pe care un copil ar trebui să o mănânce la masă?

Oare mănâncă suficient?

Teoria conform căreia cei mici nu pot fi comparați o cunoaștem cu toții, dar adevărul este că poate fi dificil să-ți privești urmașul crescând fericit cu doar două-trei guri de mâncare, în timp ce în curtea de alături există un alt copil care tocmai a cerut a doua porție. Este cu atât mai dificil cu cât copilăria noastră a fost adesea marcată de aceste comparații. Adevărul rămâne însă unul simplu: așa cum noi, adulții, suntem diferiți unul față de celălalt, exact așa sunt și urmașii noștri.

Copilăria timpurie este un moment critic pentru stabilirea bazelor unei alimentații sănătoase, nu doar pentru că în această perioadă obiceiurile alimentare formate vor influența alegerile alimentare din viața lui de adult, dar și pentru că ritmul în care bebelușul tău crește acum nu va mai fi reprodus de-a lungul vieții.

În primul an îl vei vedea cum progresează de la nou-născutul complet dependent de tine, la copilul mic capabil să se miște, să emită sunete și să mănânce singur o varietate de alimente.

          De la naștere și până la 6 luni, bebelușul tău își poate dubla greutatea, iar laptele (matern sau formulă) îi va asigura necesarul de nutrienți și energie. Apoi, până la vârsta de 1 an, bebelușul își poate tripla greutatea de la naștere. În această perioadă vei observa efectele puseurilor de creștere și salturilor mentale, efecte traduse într-o nevoie mai mare de mâncare. De altfel, majoritatea bebelușilor mănâncă bine până la prima aniversare, ulterior refuzând unele mese și ajungând să mănânce, în general, mai puțin.

Ce ne învață această realitate simplă? Un alt mod în care putem privi lucrurile pentru mai multă relaxare la masă:

Urmașul tău mănâncă deoarece crește, nu crește deoarece mănâncă!

Așa că, dacă în urechea ta răsună vorbele „Mănâncă tot ca să crești mare”, sperăm că ai înțeles până acum că această perspectivă merită să fie lăsată în urmă.

După vârsta de 1 an, ritmul de creștere încetinește și, prin urmare, cantitatea de mâncare necesară va scădea. În plus, copilul devine mult mai mobil și dornic să exploreze lumea, să descopere lucruri noi, ceea ce înseamnă că tu vei avea nevoie de multă răbdare pentru a-l aduce la masă, răbdare care lui îi lipsește pentru a sta la masă.

Prin urmare, răspunsul la întrebarea „Oare mănâncă suficient?” nu va fi un simplu „da” sau „nu” judecând după numărul de lingurițe, ci o analiză complexă care va avea în vedere mai mulți factori.

Unul dintre aceștia sunt și graficele de creștere. Ele vor fi aduse cu siguranță în prim plan în cadrul vizitelor la medicul de familie ori la medicul pediatru. Profesionistul va analiza felul în care micul tău om se dezvoltă luând în calcul și modul în care acesta se situează pe graficele respective.

Interpretarea rezultatului obținut va avea în vedere un cumul de factori: dacă bebelușul s-a născut la termen sau nu, starea de sănătate și obiceiurile mamei din timpul sarcinii, sexul copilului, felul în care acesta a fost hrănit, factorul genetic, starea de sănătate a bebelușului, istoricul său medical etc.

Așadar, indiferent de percentila în care urmașul tău va fi încadrat, medicul va interpreta acest lucru analizând particularitățile care îl definesc. Felul specific în care al tău bebeluș crește și se dezvoltă este un traseu care îi aparține doar lui și care nu va imita întocmai un alt traseu aparținând, spre exemplu, bebelușului din casa de alături.

De aceea, perioadele în care te vei întreba dacă mănâncă suficient vor primi un răspuns complex, unul care va ține cont de eventuale răceli îndurate în ultimele zile, de factorul genetic, de relația lui cu laptele, dar și de multe alte variabile care ne conduc la concluzia simplă:

Deși părinții își fac adesea griji legate de cantitatea pe care urmașii lor o mănâncă, un profesionist va analiza modul în care copilul se dezvoltă în funcție de mult mai mulți factori relevanți și definitorii pentru a stabili dacă există sau nu o problemă în acest sens.

Cât ar trebui să mănânce?

Acum că am discutat principiile de bază ale acestui subiect, anume „urmașii mănâncă deoarece cresc, nu cresc deoarece mănâncă” și „simpla cantitate de mâncare consumată nu este un factor suficient pentru a stabili dacă există o problemă în acest sens”, ești pregătit să descoperi și partea tehnică a subiectului?

Te vom ruga aici să ții cont de faptul că nevoile fiecărui copil sunt diferite, la fel de diferite fiind și felurile în care urmașii noștri se dezvoltă. Privește aceste date tehnice drept cifre orientative care să te ghideze în procesul diversificării. Nu vei avea nevoie de cântar, ci doar de încredere în instinctul copilului de a stabili propriile nevoi. În cazul în care vei avea dubii legate de acest lucru, îți reamintim faptul că o evaluare medicală a copilului, una care să analizeze felul în care el crește și se dezvoltă, îți poate oferi o imagine cuprinzătoare.

Dimensiunile tipice ale porțiilor raportate la vârsta bebelușului:

• 6-8 luni:

Fructe – 1-3 linguri/1-2 porții pe zi

Legume –  1-3 linguri/1-2 porții pe zi

Cereale – 2-6 linguri/1-2 porții pe zi

Carne și alte alimente bogate în proteine – 1-2 linguri/2 porții pe zi

• 8-12 luni:

Fructe –  2-4 linguri/2 porții pe zi

Legume –  2-4 linguri/2 porții pe zi

Cereale (cartofi, paste, pâine, etc) – 1/4- 1/2 cană/2 porții pe zi

Carne și alte alimente bogate în proteine – 2-3 linguri/2 porții pe zi

• 1-3 ani:

Fructe – 1/4 cană de fructe coapte sau din conservă, ¼ – 1 fruct proaspăt (din cele mari), 3-10 fructe mici (cireșe, căpșuni, fructe de pădure)/2-3 porții pe zi

Legume – 1 lingură pentru fiecare an de viață/2-3 porții pe zi

Lactate –  1/2 cană lapte, 30g brânză, 1/3 cană iaurt/3 porții pe zi

Cereale – 1/4 – 1/2 felie de pâine, 4 linguri de paste/orez/ cous cous,  1-4 linguri piure de cartofi, 1-2 biscuiti/3-4 porții pe zi

Carne, pește, tofu, leguminoase – 30g sau 2 linguri de carne tocată, 1/2  ou/2-3 porții pe zi

Unt de arahide/ nuci/ semințe – 1 lingură, întins în strat subțire/1 porție pe zi

*Ține cont de faptul că urmașul tău va face treptat trecerea de la a consuma doar lapte (matern sau praf) la a consuma solide. De asemenea, există perioade în care cantitățile vor fi mai mici (spre exemplu, cazul în care este bolnav sau în perioada erupțiilor dentare) sau mai mari.

*Evită să privești recomandările de mai sus drept îndrumări stricte în sensul respectării unei diete zilnice rigide și concentrează-ți atenția asupra asigurării unei varietăți de alimente atât în farfuria ta, cât și în farfuria urmașului.

Să fim totuși realiști. Crezi că bebelușul tău are o copie a acestei liste și o urmărește atent înainte de fiecare masă? Nu. Hrănirea lui, în special în cazul în care îi permiți să fie cât mai independent, este fundamentată în ceea ce corpul îi transmite. De aceea, nu ar trebui să oferi foarte mare importanță acestor cifre, în special la începutul diversificării. Ele sunt orientative atunci și rămân simple îndrumări și pe parcurs.

Spre exemplu, în primele săptămâni de diversificare bebelușul abia face cunoștință cu alimentele solide, ceea ce înseamnă că este posibil să le refuze ori abia să le guste. Există totuși și urmași care aleg să mănânce mai mult decât porțiile recomandate, în special cei care primesc mâncare pasată fin (pentru că în acest caz nu trebuie să depună un efort considerabil pentru a o ingera). Ambele scenarii sunt situații normale.

Prin urmare, cel puțin până la vârsta de 1 an, nu îți este de ajutor să cunoști cantitățile exacte pentru porțiile de mâncare. Util va fi să înveți, dar și să îți înveți bebelușul să își asculte corpul atunci când vine vorba de foame sau sațietate.

Gândește-te așa: de la naștere și până la începerea diversificării ai avut încredere în instinctele sale în ceea ce privește laptele. De ce nu l-ai lăsa în continuare să îți răspundă la întrebarea „Care este cantitatea de alimente solide care mă va ajuta pe mine să cresc și să mă dezvolt într-un mod sănătos?”. Instinctul său a fost cel care i-a spus până acum cât  are nevoie să mănânce, același instinct îl va îndruma în continuare.

Desigur, în calitate de părinți, avem și noi datorii legate de acest lucru, însă printre ele nu regăsim a-l ruga pe urmaș să mai ia încă o lingură. Aceste datorii includ, astfel cum a fost menționat, a ne asigura că bebelușul este monitorizat de un medic, persoană care analizează felul în care acesta crește. Un alt rol important al părinților este asigurarea diversității atât în farfuria urmașului, cât și în farfuria noastră. În fond, cel mai bun mod de a-i învăța este a le oferi exemplul propriu.

Să îl încurajez să mai ia o gură?

A hrăni bebelușul în mod receptiv înseamnă a recunoaște și a urmări semnalele lui de foame și de sațietate. În felul acesta, îl vei ajuta să își asculte propriile pofte pe drumul consolidării unor obiceiuri culinare sănătoase, intuitive.

Deși poate fi tentant să te autoproclami persoană care stabilește dacă s-a mâncat suficient, te vom ruga să fii mai degrabă atent la felul în care bebelușul îndeplinește singur acest rol.

Spre exemplu, îți poate spune că își dorește mai multă mâncare astfel:

• este în continuare receptiv și cere mai multă mâncare;
• deschide gura în fața următoarelor lingurițe;
• plânge atunci când îi iei mâncarea din față;
• întinde mâna spre alimente.

Pe de altă parte, următoarele gesturi îți pot spune că este sătul:

• plânge în timpul mesei;
• nu mai deschide gura;
• împinge farfuria/lingurița;
• devine distras;
• îți cere să te oprești sau spune „nu”;
• vrea să coboare din scaun și să se joace;
• aruncă mâncarea pe jos;
• refuză mâncarea de câteva ori.

*În ceea ce privește semnele de mai sus, menționăm că acestea trebuie interpretate în contextul larg al mesei. Spre exemplu, faptul că urmașul aruncă o bucată de mâncare pe jos, însă apoi continuă să interacționeze cu alte bucăți de pe tăvița lui poate fi semnul unei simple curiozități legate de ce se va întâmpla cu bucata aruncată.

Dacă îți este greu să împarți controlul din cadrul mesei, află că nu ești singurul părinte în această situație. Adesea, considerăm că responsabilitatea noastră, aceea de a-i crește fericiți și sănătoși, se întinde mult peste ceea ce ea ar trebui cu adevărat să reprezinte. Îți explicăm.

Un studiu de referință în domeniu a demonstrat faptul că mâncatul emoțional începe încă din primii ani de viață și că această tulburare de alimentație se învață, nu se moștenește, fiind modelată de mediul familial. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că emotional eating sau alimentația emoțională începe de acasă și că noi, părinții, putem preveni transformarea copiilor noștri în adulți care mănâncă atunci când sunt triști, stresați, veseli ori entuziasmați. Noi suntem cei care îi pot ajuta să dezvolte o relație sănătoasă cu mâncarea, nu una în care ea devine recompensă ori pedeapsă.

De aceea, răspunsul la întrebarea „Să îl încurajez să mai ia o gură?” este, în principiu, nu. Avem însă întotdeauna în vedere faptul că soluțiile pot varia pentru fiecare copil în parte și că, pentru unii dintre ei, o încurajare sinceră i-ar putea ajuta să exploreze plini de încredere alimentele din fața lor.

Îți putem însă spune că o modalitate eficientă de a spori curiozitatea lor naturală este să eviți să încarci farfuria sau tăvița cu o cantitate mare de alimente. Ce poți face este să îi servești o porție mică și, mai apoi, să suplimentezi pe măsură ce el mănâncă. Porțiile mari, deși vei considera că te aduc mai aproape de consumul unei cantități crescute de mâncare, îl vor copleși, făcându-l să renunțe destul de repede la masa respectivă.

Știm că stresul gramelor urmărește orice părinte însă îți reamintim faptul că începutul diversificării este compus din primele șase luni. În această perioadă, bebelușul învață, se obișnuiește cu noile gusturi, texturi, obiceiuri și are în continuare un prieten plin de nutrienți alături – laptele. Desigur că, în prima parte a acestei perioade, alimentele solide vin în completarea laptelui, însă spre finalul celor șase luni, rolurile se vor inversa și, pe măsură ce solidele sunt consumate în cantitate mai mare, laptele va veni în completarea lor.

O altă idee de care sperăm să ții cont atunci când te gândești dacă să îl încurajezi sau nu să mai ia o lingură este și faptul că este mai util să ții cont de ceea ce mănâncă într-o perioadă mai amplă de timp decât să lași o singură masă să devină un stres pentru amândoi. În acest sens, te îndemnăm să renunți la cântarul de bucătărie și să îl înlocuiești cu analiza semnelor de mai jos.

Semne că bebelușul tău primește suficienți nutrienți atât din solide,

cât și din lapte (matern sau formulă), după începerea diversificării:

• este activ, bine dispus după mese și între ele;
• udă suficiente scutece pe parcursul unei zile;
• crește în greutate și dobândește achizițiile specifice vârstei lui.

Desigur că medicul îți va fi un prieten de încredere în analiza acestor semne, dar pentru că aici vorbim sincer între părinți, îți mai spunem un lucru. A-l cântări pe bebeluș o dată pe zi sau chiar o dată pe săptămână în anumite perioade poate să nu fie atât de relevant pe cât ai crede. Există un motiv pentru care vizitele de rutină sunt stabilite la distanțe mai mari de timp, iar respectarea acestor termene va releva rezultate importante ale cântarului.

De asemenea, deși poate apărea tendința de a compara copiii, încearcă să ții cont de limitele considerate normale de specialiști pentru a dobândi anumite abilități, nu de faptul că bebelușul unor prieteni pare să facă totul mai devreme decât bebelușul tău.

Vezi câte lucruri importante se petrec în viața ta de părinte? Unde, pe lângă toate acestea, își mai face loc și stresanta vorbă „Hai, mai ia o gură!”?

Surse:

1. Centrul Național de Studii pentru Medicina Familiei: Ghid de prevenție – Probleme de nutriție, creștere și dezvoltare la copil: alimentația 0-2 ani, tulburările de creștere și dezvoltare, vol. VI, 2016
2. Committee on Nutrition, 2022, Serving Sizes for Toddlers, Healthy Children from the American Academy of Pediatrics, preluat de la https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/toddler/nutrition/Pages/Serving-Sizes-for-Toddlers.aspx
3. Feeding Guide for the First Years, Stanford Medicine Children’s Health, preluat de la https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=feeding-guide-for-the-first-year-90-P02209
4. Feeding Your Baby: the First Year, Cleveland Clinic, 2020, preluat de la https://my.clevelandclinic.org/health/articles/9693-feeding-your-baby-the-first-year
5. Fewtrell M. et al, Complementary feeding: a position paper by the European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology, and Nutrition (ESPGHAN) committee on nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2017
6. Herle et al, Emotional eating is learned not inherited in children, regardless of obesity risk, 2018, Pediatr. Obes https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6220812/
7. Paroche et al, How infants and young children learn about food: a systematic review, Front Psychol, 2017